vineri, 28 mai 2010

Awesome blogger


Am primit iar un premiu de la fratiorul meu. Cu o mica leapsa.
Cu copy/paste de pe blogul lui, premiul arata cam asa: "El vine ca semn de apreciere, admiratie si respect pentru munca celui ce presteaza in lumea virtuala a bloggerilor."
Multumesc frumos, ma simt onorata. ;;)
Si are si urmatoarele intrebari:
1. Cand te-ai indragostit ultima oara?
Azi se fac sapte luni. :)
2. Care sunt sporturile tale preferate si pe care dintre ele le practici?
Inotul, snooker-ul si... cam atat. De practicat... inotul vara, si cate un joc de biliard din Paste in Craciun.
3. Cand ai spus ultima oara "te iubesc!" si cui?
Azi, cui merita.
4. Care este melodia pe care o canti sub dus?
Depinde ce am auzit in ziua respectiva, pentru ca ma trezesc ca fredonez ceva si apoi stau mult sa ma gandesc unde anume am auzit melodia.
5. Care este culoarea ta favorita?
Imi plac mai multe: mov, albastru, verde.
6. Este vreun lucru pe care ai vrea sa-l schimbi la tine? Daca da, care?
Eh, nu prea ma gandesc eu la lucruri de-astea imposibile. ;))
7. Care este partea ta preferata a zilei? De ce?
Dimineata, pentru ca o dorm. :D

Leapsa e deschisa oricui vrea sa o preia. :)

P.S. : In curand ma mut pe .ro, iar daca m-ati vizitat pe aici, m-as bucura foarte mult sa ma vizitati si pe http://oanapdrr.ro.

marți, 25 mai 2010

CSR' 10


Azi am fost la înălţime. La propriu. Etajul 21 al Hotelului Intercontinental a găzduit câteva zeci de persoane interesate de CSR ( Campanii de Responsabilitate Socială ), printre care şi pe mine.
Speakeri naţionali şi internaţionali ne-au vorbit despre diferenţele dintre CSR şi PR, despre proiecte sustenabile şi despre faptul că schimbarea la nivelul unei companii se poate realiza doar dacă este posibilă şi la nivelul personal al angajaţilor.
A cincea editie a International CSR Conference a adunat peste 20 de vorbitori şi în jur de 50 de participanţi . Azi şi mâine, nume mari din lumea afacerilor ( Cosmina Frâncu, CSR& Sponsorhip Manager, BRD, Ramona Brad, External Relations Associate Director Procter& Gamble Romania, Paolo Chighine, Head of External Relations at Enel Romania, Cătălina Pîslaru, Officer at Orange România, Luminiţa Oprea, Strategist, Saga Business& Community etc) ne împărtăşesc câte ceva din experienţa lor. Câţiva reprezentanţi de top din lumea business din România au ocazia de a asculta, a pune întrebări şi a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu teme ce ţin de zona de verde şi de marketing a CSR-ului.
Prezenţa mea la eveniment s-a limitat la a împarţi câteva badge-uri, la a da câteva broşuri, la a bea multă cafea şi la a asculta trei conferinţe, dintre care două în limba engleză, dar e şi ăsta un început. :-j

luni, 24 mai 2010

E greu să fii femeie într-o lume a bărbaţilor.



Da, e adevărat ce zic cei de la Pepsi. Am avut un weekend întreg la dispoziţie să-mi dau seama de acest lucru. A început printr-un campionat de biliard în care vreo 20 de bărbaţi au venit cu tacurile de-acasă ca să arate că sunt cei mai buni. M-am făcut nevăzută după vreo două ore şi 6-7 jocuri (vizionate, nu jucate), am evitat la fix ploaia, dar nu şi bălţile lăsate de ea. Mi-am cheltuit ultimii bani (pe haine, evident :-j ) şi am lenevit jumătate de zi în patul soră-mii, care făcea mâncare. : )
În a doua zi a trebuit să iau taurul de coarne ( a se citi „bicicleta” ) şi mi-am înfruntat o mare teamă. Am mers, după cel puţin 12-13 ani, cu bicicleta. Mai mult ca să dovedesc altcuiva că pot, nu mie. Şi n-a fost o privelişte plăcută. S-a lăsat cu multe căzături ( zeci, sute, cine a mai stat să le numere? ), cu o geacă murdară şi cu vreo două vânătăi. Şi, să nu uităm, cu convingerea că mersul pe bicicletă e GREU, cum ziceam mai demult într-o altă postare. Dar, ca să dăm Cezarului ce e al Cezarului, cândva trebuia s-o fac şi pe asta. La un moment dat m-am simţit bine când am stăpânit chiar frumuşel mica bestie şi am îndrăznit să accelerez. Dar dacă parcul ar fi fost gol era şi mai bine. : ))

P.S.O să revin zilele astea cu o leapsă şi cu un premiu de la Frăţiorul meu. : )

luni, 17 mai 2010

300 sau 500? Acesta este întrebarea.


În cadrul PR&Ad Fair am participat la o conferinţă: „Portfolio = Job?” .
Timp de vreo două ore am aflat că toţi oamenii au aceleaşi pasiuni ( cititul, călătoriile şi calculatorul ) şi doresc acelaşi lucru ( să lucreze într-un mediu atractiv, cu oameni tineri şi dinamici, cu mari oportunităţi de dezvoltare profesională ). Sau cel puţin asta spune CV-ul lor.
Mai greu se pune problema când e vorba de evaluare. Mai exact, când te autoevaluezi. Şi mai ales cu cât. Aici speakerii şi-au cam dat cap în cap, fiecare văzând lucrurile altfel. Inevitabil, în timpul interviului vine un moment în care eşti întrebat ce salariu ţi-ai dori.
Ipoteza 1: Se presupune că lucrezi undeva, într-o companie mai mică, iar acum vrei să-ţi schimbi locul de muncă. Să zicem că aveai un salariu de 300 de euro, iar acum ceri 500 pentru o poziţie în compania mai mare.
Angajatorul 1: „ Tu vii dintr-o companie în care îţi ştiai treaba, îţi făceai partea ta de lucru bine pentru salariul respectiv. Vii la noi, unde nu ştii nimic, şi vrei să iei bani mai mulţi pentru ceva ce nu ştii să faci?”
Ipoteza doi: Aceeaşi situaţie, doar că nu ceri un salariu mai mare, ci la fel, considerând că pentru început contează cadrul în care lucrezi, mai puţin banii.
Angajatorul 2: „Adică tu consideri că valorezi doar 300 de euro. Foarte bine, asta e valoarea ta, dar noi căutăm oameni mai valoroşi, cu mai multă încredere în ei. Mai mult succes data viitoare”.
300 sau 500? Că eu habar n-am...

sâmbătă, 15 mai 2010

And the winner is...me. :D


Prima mea campanie de PR

Am participat de curând la un concurs. Nimic nou până acum, mereu mă înscriu pe la tot felul de concursuri, iar cunoscuţii mei ştiu asta. Însă de data asta a fost altfel. Nu a fost vorba de vreo tragere la sorţi, de o scrisoare frumoasă de motivare sau mai ştiu eu ce.
Acum am lucrat pe bune, am făcut ceea ce sper că voi face dacă voi reuşi să mă angajez în domeniu. Am făcut o campanie de promovare pentru o pensiune, am gândit strategia, am făcut o prezentare. E ca şi cum aş fi mers cu un pitch la un client, iar clientului i-a plăcut ideea mea. Sentimentul pe care l-am trăit a fost asemănător cu acela pe care l-am avut când am luat permisul, a fost o confirmare că pot face asta.
Şi... cum nicio muncă nu trece fără o răsplată, în curând îmi voi petrece un weekend gratuit la pensiunea respectivă, undeva în Slănic Moldova. Şi nu doar eu, ci cu încă o persoană. Aşa că m-am hotărât să o iau cu mine pe mama, merită şi ea o mică vacanţă. :D

vineri, 14 mai 2010

Sex and the city


Tocmai am terminat de văzut toate cele şase sezoane din „Totul despre sex”, după care am (re)văzut şi filmul. Cred că în mare ştiţi despre ce e vorba: patru femei cu cariere de succes nu au aşa mult noroc în dragoste. Pe parcursul a vreo şase ani le urmărim cum intră şi ies din relaţii, cum suferă sau fac pe alţii să sufere, cum se ceartă şi se împacă, dar mai ales vedem cum prietenia lor e mereu pe primul loc, iar bărbaţii din viaţa lor învaţă să accepte asta.
De-a lungul serialului mi s-a pus de câteva ori întrebarea: „Dar tu ce înveţi din serialul ăsta?” Ar fi greu să spun că am învăţat ceva, dar nu mi s-a părut în nicio clipă o pierdere de timp. În definitiv, se pare că femeile sunt împărţite în două mari categorii: cele care de mici visează la Făt-Frumos şi cele care nu mai cred în basme. Bineînţeles, şi pe aici există nişte dificultăţi, tocmai cele care nu cred în basme ajung să se lase furate de iluzii, iar cele care cred au foarte mari dificultăţi în a-l găsi pe „the one”. În plus, dragostea e posibilă la orice vârstă, iar modul în care fată de 20 de ani gândeşte şi se poartă într-o relaţie este aproape identic cu cel al unei femei de peste 35 de ani. E trist totuşi să cred că în 15-20 de ani nu voi învăţă nimic în materie de relaţii.
Dar e doar un film, nu? : ))

duminică, 9 mai 2010

La mulţi ani!


Pregătiţi-vă, intră iar în scenă culmea patriotismului local. Cred că a trecut ceva timp de când nu am mai pomenit nimic de Văleni. Poate credeţi că l-am uitat, dar vă înşelaţi. :D
Ieri, 9 mai, a fost ziua oraşului Vălenii de Munte. Da, ştiu, a fost şi Ziua Europei, dar pentru mine e mai puţin important.
Important e că ziua de 9 mai mă face să mă gândesc mereu la trecut, la clipele alea în care nici prin gând nu îmi trecea că o să cresc, o să mă fac mare şi o să trebuiască şă îmi fac un rost. Mă duce înapoi la fericirea de a avea o zi liberă de la şcoală, de a avea o festivitate cam plictisitoare la care trebuia să mergem, la faptul că an după an îmi auzeam citit numele în faţa a câteva sute de persoane ( olimpicii la nivel judeţean la olimpiadele şcolare primeau diplome şi bani cu ocazia asta ) şi mă îndreptam cu fruntea sus să îmi iau diploma şi plicul cu bani.
Ce am făcut anul ăsta de ziua oraşului? Am încercat să învăţ, doar mâine am examen. Aici la Bucureşti nu ştie lumea că trebuia să avem zi liberă de la tot? : ((

marți, 4 mai 2010

Oare pot avea şi eu căsuţa mea?


“Nu veţi fi niciodată priviţi cu seriozitate de ceilalţi bloggeri dacă nu aveţi cont pe .ro” sunt primele cuvinte pe care le-am auzit de la proful de Social Media semestrul acesta.
Acum vreo doi ani habar nu aveam ce înseamnă un blog, cu atât mai puţin să mă gândesc că vreau eu unul. Dar de vreun an şi jumătate sunt mai mult sau mai puţin prezentă în blogosferă, cu micul meu blog. Sunt cea mai fericită când mai cresc în Zelist sau când primesc comentarii de încurajare.
Să am domeniul pe .ro? Până la cei de la blogway şi cei de la befair nici nu mă gândeam în mod serios că eu aş putea deţine un domeniu. Dar vreau, vreau un cont pe .ro. Ar fi căsuţa mea virtuală. :D Merit şi eu căsuţa mea. Aş ţine-o curată, îngrijită, aş primi cu drag musafiri. ; ))
So what do you say?

luni, 3 mai 2010

1 mai


Am fost şi eu una din miile de persoane care au luat cu asalt Vama în weekendul ce a trecut. Am plecat din Bucureşti cu o întârziere de vreo jumate de oră, am făcut o scurtă oprire în Constanţa ( unde ne-am plimbat pe la Cazino ), iar undeva după ora 18.00 am ajuns în cele din urmă în Vamă.
Nu aveam cazare, aşa că nimic mai simplu: stăm noaptea pe plajă. Ştiam că va fi frig, dar nici chiar atât de frig... Am avut noroc că am găsit un foc ce a ţinut toată noaptea şi lângă care ne-am cuibărit şi noi. Mai găsisem câteva focuri, dar nu prea inspirau încredere: unul era făcut din stuf, deci în nici 5 minute nu mai era mai nimic, iar celălalt avea ca sursă de existenţă mesele şi băncuţele din localurile din preajmă.
Am băut cafea mexicană ( nu v-o recomand ), am mâncat porumb fiert ( fără niciun gust), vată pe băţ şi mici. M-am întâlnit şi cu lume cunoscută, am fost prin Goblin şi Expirat, m-am plimbat prin apă în picioarele goale, am văzut răsăritul şi mai apoi am dormit pe plajă. Şi toate astea în vreo 36 de ore.
Voi ce aţi făcut de 1 mai?