sâmbătă, 28 iulie 2012

Recomandare lectură (3):Fructele mâniei

A trecut multă vreme de când o carte a reuşit să mă captiveze în aşa măsură încât să nu-mi doresc altceva decât să citesc. Dar „Fructele mâniei” de John Steinbeck a făcut-o din plin. Început într-o după-amiază de vineri, primul volum al cărţii m-a transpus în perioada Marii Depresii, când o familie săracă din Oklahoma este forţată să-şi adune puţinul avut şi să pornească spre necunoscut, spre California, în căutarea unei vieţi mai bune. Familia Joad trece prin şiruri nesfârşite de probleme, umilinţe şi disperarea că oameni în putere nu-şi găsesc de muncă, iar cei dragi de lângă ei mor din cauza foamei sau a condiţiilor precare în care trăiesc. Nu o să intru în detalii, dar dacă v-am făcut cât de cât curioşi puteţi să o găsiţi la Librăriile Adevărul. Vreau doar să spun că până duminică am reuşit să termin primul volum şi am constatat cu tristeţe că sora mea nu-l are şi pe al doilea. Aşa că luni, după muncă, m-am dus să-l cumpăr. Marţi dimineaţă am coborât din metrou cu o staţie după cea la care trebuia să cobor, pentru că eram atât de captivată de ceea ce citeam încât nu mi-am dat seama că trebuia să cobor decât atunci când s-au închis uşile, iar miercuri dimineaţă deja am ajuns la ultima pagină a romanului.

miercuri, 25 iulie 2012

Back

De ceva timp mă bate gândul să-mi scot blogul de la naftalină. Mai exact, de când m-am mutat şi am rămas fără net. Atunci când ştii că ai un lucru la îndemână, parcă nu te atrage. Dar când nu-l mai ai, atunci ţi-l doreşti mai mult. Până să mă mut la Bucureşti nu eram fan nuci sau prune, pentru că le găseam tot timpul în grădină. Acum... mi s-a făcut dor de blog.

Un rezumat al perioadei care a trecut? S-au întâmplat o groază. Am terminat şi masterul. Gata cu facultatea, cel puţin un an. Mai vedem apoi. Mi-am schimbat jobul. Din nou. A treia oară în mai puţin de doi ani. Am avut două perioade haotice, cu lucrat în două părţi în acelaşi timp, cu timp liber puţin spre deloc, cu sesiune/lucrare de disertaţie de pregătit, cu restanţe la somn, cu irascibilitate crescută, cu telefon stricat ( = pierdut toate numerele de telefon), cu telefon stricat din nou peste câteva luni (aceeaşi situaţie).

Sunt în continuare fan călătorii. Am reuşit să dau în aprilie o fugă până în Cluj, să-mi încarc bateriile. A fost superb, dar n-avea cum să fie altfel, ţinând cont de oamenii pe care îi ştiu acolo. Apoi o excursie de-o zi m-a făcut să revăd Braşovul, oraş care m-a cucerit încă de acum vreo trei ani(n-ar fi rău să mai reuşesc să dau o fugă pe acolo până începe toamna, vedem...). Recent am ajuns şi prin Buzău, unde deşi n-am vizitat nimic, m-am simţit foarte bine şi am fost integrată în familie din secunda 1 în care am ajuns acolo. Urmează un concediu (pe care eu zic că îl merit din plin) în Turcia, de unde o să mă întorc cu multe poze, bronzată, cu dulciuri pentru cei dragi şi sper că şi cu multe amintiri plăcute.

Şi m-am mutat. De data asta definitiv, după 5 ani de stat în cămin. E timpul pentru altceva.