E greu să fii femeie într-o lume a bărbaţilor.



Da, e adevărat ce zic cei de la Pepsi. Am avut un weekend întreg la dispoziţie să-mi dau seama de acest lucru. A început printr-un campionat de biliard în care vreo 20 de bărbaţi au venit cu tacurile de-acasă ca să arate că sunt cei mai buni. M-am făcut nevăzută după vreo două ore şi 6-7 jocuri (vizionate, nu jucate), am evitat la fix ploaia, dar nu şi bălţile lăsate de ea. Mi-am cheltuit ultimii bani (pe haine, evident :-j ) şi am lenevit jumătate de zi în patul soră-mii, care făcea mâncare. : )
În a doua zi a trebuit să iau taurul de coarne ( a se citi „bicicleta” ) şi mi-am înfruntat o mare teamă. Am mers, după cel puţin 12-13 ani, cu bicicleta. Mai mult ca să dovedesc altcuiva că pot, nu mie. Şi n-a fost o privelişte plăcută. S-a lăsat cu multe căzături ( zeci, sute, cine a mai stat să le numere? ), cu o geacă murdară şi cu vreo două vânătăi. Şi, să nu uităm, cu convingerea că mersul pe bicicletă e GREU, cum ziceam mai demult într-o altă postare. Dar, ca să dăm Cezarului ce e al Cezarului, cândva trebuia s-o fac şi pe asta. La un moment dat m-am simţit bine când am stăpânit chiar frumuşel mica bestie şi am îndrăznit să accelerez. Dar dacă parcul ar fi fost gol era şi mai bine. : ))

P.S.O să revin zilele astea cu o leapsă şi cu un premiu de la Frăţiorul meu. : )

Comentarii