marți, 19 mai 2009

Porţi deschide la Cotroceni


Adăugaţi o imagineA fost al doilea an în care am fost în Cotroceni de Ziua Porţilor Deschise. Ce-i drept, e a doua ediţie, poate şi de-aia. J)
Ce să fie? Aglomeraţie, căldură, agitaţie mare. Coadă de aşteptare la care am stat două ore. De ce? Cum explicam surorii mele, după prima jumătate de oră, ce mi-am zis? “Tot am stat jumate de oră. Mai stau”. După o oră: “Tot am stat o oră. Doar nu plec acum”. Şi cam ăsta a fost raţionamentul până la intrare. După o vizită fugitivă, am ieşit în parc. Superb parcul, n-am ce zice.
Nu am fost însă printre cei care au vazut elicopterul . Nici pe Băsescu nu l-am văzut. Oh, well, poate la anu’. Sau poate nu. Cine ştie?
La ieşire ne-am îndreptat înapoi spre poarta de la Leu. Doar că nu ne dădeam seama exact pe unde putem ieşi, aşa că am întrebat pe cineva de la pază. Ne trimitea să ocolim şi să ieşim prin altă parte. Aşa că am făcut ce ar fi făcut oricine. Am ieşit pe unde nu aveam voie. :D

luni, 4 mai 2009

“No Woman”

Probabil aţi văzut filmul “Yes Man” în care joacă Jim Carrey. Tocmai am realizat că mă asemăn personajului din film, doar că eu spun mai mereu “da”. O prietenă îmi spunea că “nu” este cuvântul ei preferat, iar eu i-am sugerat în glumă că ar fi mai bine să nu-l folosească excesiv, pentru că îl uzează şi apoi nu-i mai place. Eu n-am un cuvânt preferat, dar mi-am dat seama că am unul pe care nu-l suport.
Îmi e greu să refuz când cineva mă roagă ceva, fie să-l ajut la o temă, fie să merg până nu ştiu unde, fie să-l sun pe cutărică să-l întreb nu ştiu ce, fie să-l împrumut cu ceva şi lista e foarte bogată. Pe unii îmi face plăcere să-i ajut, pentru că îmi sunt persoane apropiate la care ştiu că pot apela şi eu oricând. Dar e enervant când simple cunoştinţe, cu care vorbesc rar, la care n-am apelat niciodată, devin brusc interesate de mine când au nevoie să le ajut. Şi e şi mai enervant când dacă refuz , tot eu mă simt prost.

Voi cât de des spuneţi “nu”?