“Sunt fericită
, doar că uneori uit lucru acesta. Sunt fericită pentru că trăiesc, pentru că
gândesc, pentru că iubesc. Pentru că simt, pentru că îmi pun întrebări, pentru
că aștept răspunsuri. Pentru că am voință, visuri, idealuri, pentru că pot să
vorbesc, să râd, să plâng, să mă mișc, să văd. Pentru că am o familie care mă
iubește, profesori care mă apreciază, prieteni care mă respectă. Pentru că pot
să merg prin ploaie vara, să urc pe munte, să ma joc în zăpadă iarna, să
citesc, să scriu, să cânt (chiar dacă n-am voce sau ureche muzicală). Sunt
fericită pentru că am un întreg univers de descoperit, o lume care mă așteaptă,
un drum de găsit.
Sunt fericită pentru că am un acoperiș asupra capului,
pentru că nu trebuie să-mi fac griji pentru ziua de mâine, pentru că loviturile
vieții vin în doze mici și nu reușesc astfel să te doboare, doar să te facă mai
puternic.
Sunt fericită pentru că sunt destul de deșteaptă
să-mi dau seama că fericirea nu e veșnică, așa că încerc să mă bucur de ea cât
durează. Pentru că sunt optimistă și pesimistă în același timp, sunt bună și
rea în același timp, cred și nu cred în
același timp, am și nu am speranță în același timp.
Sunt fericită că am incertitudini și întrebări,
ele mă fac să mă trezesc în fiecare dimineață.”
Foarte frumos ai scris!
RăspundețiȘtergereErai destul de matura la 18 ani sa iti dai seama de toate astea!
Nu multi realizeaza aceste lucruri, poate doar dupa ce le pierd:(