„Când Gândurile Se Scriu Singure” - Cartea care nu există încă, dar începe la Editura NICULESCU

 

Un lucru pe care l-am realizat cu regret pe măsură ce am crescut este că niciodată nu o să reușesc să citesc toate cărțile pe care le doresc (sau pe care le voi dori). Timpul infinit pentru lectură din copilărie și adolescență, din vacanțele ce păreau atât nesfârșite, cât și scurte în același timp, a scăzut din ce în ce mai mult cu trecerea anilor. Iar pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat, și activitățile cu care ne putem ocupa timpul s-au diversificat și ele. 

Chiar acum scriu acest text de pe telefonul mobil, nu pe jurnale, ca în adolescență, nu pe laptop, ca în urmă cu ceva vreme. Dar este un lucru care nu s-a schimbat însă - dorința oamenilor de a găsi cărți de calitate, care să le "vorbească". 

De aceea apreciez că Editura NICULESCU, cu peste trei decenii de activitate, reușește să facă un lucru deloc ușor - acela de a rămâne în pas cu timpurile, prin oferta lor bogată, care adaugă colecții noi, pe placul tuturor generațiilor de cititori. 

Cu un rol activ în educație și educare, prin manuale și auxiliare școlare, dicționare și cărți de limbi străine, oferta lor s-a îmbunătățit de-a lungul anilor prin adăugarea de noi colecții, precum SELF HELP, INFORMARE, cărți pentru COPII, și, preferata mea, cărți de FICȚIUNE. 

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, puteți intra pe site și puteți explora secțiunile, mai ales că se apropie sărbătorile și avem nevoie de cadouri pentru cei dragi, dar și pentru noi. Spre exemplu, eu am pus ochii pe câteva titluri, iar următorul roman de pe lista mea este Haremul regelui, de Amadou Amal, care ne aruncă în universul Africii, încă destul de puțin cunoscut nouă.

Totuși, cred că ar mai fi nevoie de o carte – o carte care pare că îi vorbește fiecărui cititor în parte. Cartea în care găsești inspirație atunci când îți este rău, dar și confirmare atunci când îți este bine. Acea carte care îți este prietenă.

Titlul cărții pe care mi-aș dori să o găsesc pe rafturile Editurii NICULESCU este „Când Gândurile Se Scriu Singure”. Este o carte hibrid, la granița dintre roman și self-help, destinată oricărei persoane care simte, măcar uneori, că este copleșită de viața modernă: elevi sau adulți, profesioniști sau visători. Subiectul principal ar fi dialogul sincer cu sine, explorarea sentimentelor de anxietate sau burnout, dar și redescoperirea bucuriei de a fi prezent, aici și acum. Cartea ar avea o structură atipică – fiecare capitol ar începe cu o scrisoare de la „carte” către cititor, cu mesaj personalizat și empatic.

Ceea ce ar aduce diferit față de alte lecturi ar fi interacțiunea directă cu cititorul: tonul se schimbă, povestea prinde viață în funcție de starea celui care citește. Ajunge confident, prieten, oglindă sau coach subtil. Este cartea care te caută, în loc să o cauți tu. 

Ai putea crede că este o carte de self help. Dar poate fi la fel de bine și o carte de ficțiune. Sau un roman istoric, care să treacă în revistă evoluția burnout-ului de-a lungul timpului. Poate fi o combinație, într-o proporție care place și convinge. Cred că avem nevoie să înțelegem că nu este nimic în neregulă să ne simțim copleșiți uneori, sau neînțeleși, sau marginalizați pentru că trecem prin ceva ce până acum se desfășura în spatele ușilor închise, ceva despre care este tabu să vorbești.

Fragment din „Când Gândurile Se Scriu Singure”

"În sfârșit m-ai găsit. Da, da, cu tine vorbesc. Am așteptat ceva timp pe raftul din care m-ai ridicat până când ți-am ajuns pe mână. Dar nu-i nimic, nu eu am avut de pierdut, ci tu. Nu-i prea târziu, ci fix la timp. Dar dacă tot ai așteptat până acum să mă citești, îți mai dau cinci minute. 

Du-te și asigură-te că nu ai uitat nimic pe foc, apa e oprită, ușa e încuiată, sau orice ai tu nevoie acum ca să nu îți mai fugă gândul de la mine. Dacă tot te ridici, fă-ți și o cafea. Sau un ceai, dacă e deja după amiază târziu, pentru că altfel nu mai dormi la noapte. Bine, oricum nu o să mai poți dormi după ce începem să povestim. Îți amintești povestea lui Aleodor împărat, care vorbea cu calul fermecat și doar el îl putea înțelege pe cal? Cam așa suntem și noi."

Mi se pare că de fapt cartea care nu s-a scris este cea pe care își dorește cititorul să o deschidă în momentul în care o găsește. Și, cine știe, poate chiar eu voi fi cea care o va scrie.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025. 

Sursǎ foto: pixabay.com + editare personalǎ