Flashback din ziua susţinerii disertaţiei, anul trecut. Lucram la prezentarea în PowerPoint, nu prea eram eu mulţumită, mi se părea că nu am timp, nu ştiam cu ce să mă îmbrac. Parcă mi-aş fi luat cămaşă, parcă nu...
Emoţii? Da, erau
şi ceva emoţii, până am ajuns pe acolo. Dar ne-am întâlnit cu toţii la facultate,
am intrat în sală de parcă susţineam orice alt proiect din sesiune. Plus că le
ştiam pe profesoarele din comisie încă din primii trei ani de facultate, erau
printre cele mai ok. Am urmărit cu atenţie prezentările susţinute de vreo doi
colegi. Erau şi câteva persoane necunoscute, printre care şi directoraşul
companiei de apă din nu ştiu ce localitate pe lângă Bucureşti. Habar n-avea
despre ce era vorba, lucrarea lui era clar era cumpărată sau făcută de vreun
angajat. :))
Mai toţi am avut
probleme cu PowerPoint-ul, pentru că nu ne-a trecut prin cap că pe calculatoarele
de la facultate avem instalată o versiune mai veche şi evident că nu se
deschideau... Noroc cu laptopul unei colege, unde rând pe rând ne-am convertit
prezentările.
La un moment dat,
după ce am terminat şi aşteptam să iasă restul colegilor (am fost spre sfârşit
şi eram curioşi de note, normal), am decis să facem şi noi un gest frumos. Aşa
că am făcut rapid o chetă şi am mers la o florărie să luăm nişte flori pentru
profesoarele din comisie. Nişte buchete măricele, frumoase şi la un preţ bun,
nu mai ţin minte cât. Le-am dat după ce au ieşit cu notele (să nu se considere
că vrem în vreun fel să le influenţăm părerea) şi au fost chiar bucuroase, au
zis că nu li s-a mai întâmplat să primească flori la examenul de disertaţie.
Apoi am rămas în
Jeg (da, pe atunci încă exista) şi-am sărbătorit că am scăpat şi de asta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu