Nu pot începe
descrierea celui de-al doilea roman poliţist pe care l-am citit în ultima vreme
cu „nu sunt amatoare de romane poliţiste, dar acesta face o excepţie” pentru că
deja nu mai este adevărat. În ultimele două-trei săptămâni am citit cu sufletul
la gură peripeţiile Melaniei din cele trei romane ale Rodicăi Ojog-Braşoveanu
care o au drept personaj principal: “Cianură pentru un surâs”, ”Bună seara,
Melania!” şi ”320 de pisici negre”. Asta e ordinea lor cronologică. Eu le-am
citit fix invers. A fost poate mai interesant aşa, mi-am dat seama de anumite
lucruri care nu-mi erau chiar foarte clare şi de multe ori mă trezeam gândind ”deci
de-asta a zis maiorul Cristescu nu ştiu ce în celălalt roman, acum are sens!”.
Aşa că deşi am
terminat deja de citit şi “Cianură pentru un surâs” îl las la urmă. Pânza lui
Goya – “Femeia cu evantai” este cea care o face pe simpatica pensionară să pună
la cale un plan demn de mintea celei mai iscusite minţi criminale. Reuşeşte să
facă o serie de infractori să lucreze împreună pentru a-i îndeplini dorinţa. Şi
pentru a fi sigură că totul merge conform planului se asigură că nu este
departe de ei şi le dă instrucțiuni, mai mult sau mai puţin evidente, de
fiecare dată când aceştia se află în impas. Să nu-l uităm nici pe Mirciulică.
Este prezent şi el la toată povestea, ba chiar o şi ajută pe Melania atunci
când poate.
Tabloul amintit
se află într-un muzeu bucureştean, pe punctul de a fi expus. Melania îl vrea
doar pentru ea, aşa că infractorii pe care îi angajează trebuie să ajungă cumva
în muzeu şi să-l fure. Bineînţeles li s-a zis cum, ei sunt simpli pioni în
jocul ei. Aşa că cei trei hoţi intra prin efracţie în casa unor buni prieteni ai bătrânei şi îi răpesc pe aceştia, împreună cu un prieten şi cu... Melania, veniţi în vizită pentru seara tradiţională de pocker.
Melania joacă cu naturaleţe rolul bătrânei senile, care nu îşi dă seama de gravitatea situaţiei, dar este atentă şi lucidă şi mereu cu un pas înaintea tuturor. Se înşeală cu un singur amănunt, lucru care-l va face pe maiorul Cristescu să fie încă o dată pe urmele ei. Cum şi dacă va scăpa rămâne să afle oricine e dispus să-i citească peripeţiile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu