O şefă cum ar trebui să fie

Probabil o să-mi atrag ceva antipatii cu postarea asta, dar îmi iubesc locul de muncă! De-abia aştept să vin la serviciu, îmi place atmosfera de aici, îmi plac colegii, îmi place ceea ce fac, dar mai ales îmi place şefa mea. Sau, de fapt, îmi place cum se comportă cu mine.

După un început mai stângaci în prima săptămână de lucru, când am întârziat de două ori, deşi primul lucru pe care mi l-a spus este că este foarte strictă în legătură cu punctualitatea (şi m-a dus în sala de şedinţe pentru a-mi atrage atenţia, moment în care m-am simţit ca un elev mustrat de profesor), aproape cinci luni mai târziu avem o relaţie extraordinar de bună.

Îmi spune clar ce task-uri am de făcut, îmi explică acolo unde am neclarităţi, mă laudă atunci când fac ceva foarte bine din prima, nu a ridicat nici măcar o dată tonul la mine dacă ceva nu a fost făcut cum trebuie, este mai mereu veselă şi plină de viaţă, respectă pauzele şi nici nu se pune problema de muncă peste program.

Când la fel, în prima săptămână de lucru am întrebat-o dacă pot lua nişte materiale acasă pentru a mă familiariza mai repede cu ceea ce am de făcut, mi-a răspuns că timpul liber este timp liber, iar că ceea ce am de făcut la muncă o să învăţ pe parcurs, în orele de muncă.

Concluzia: am o şefă aşa cum ar trebui să fie. Acum sper că n-am cobit. : )))

Comentarii