Recomandare lectură(7): Zilele şi nopţile unui student întârziat

Gib. I. Mihăescu, autorul mult mai reuşitului roman "Donna Alba", ne prezintă, după cum ne arată şi titlul, o parte din zilele şi nopţile unui student din provincie, venit să studieze în Capitală.

Mihnea Băiatu, un oltean stabilit de vreo zece ani în Bucureşti, trece în ochii tuturor drept un student la drept aflat permanent în pragul licenţei, cu toate că el n-a reuşit să-şi ia nici măcar toate examenele din primul an. De mai bine de o decadă îşi amăgeşte părinţii că va termina facultatea, iar aceştia îi trimit bani, convinşi de viitoarea reuşită a fiului lor.

Între timp, licheaua de Băiatu, cu trăsături ale personajelor din operele lui Caragiale, îşi pierde timpul fără niciun folos, cu tot felul de afaceri dubioase. E un lucru obişnuit să-şi părăsească gazdele în miez de noapte, lăsând pagubă luni bune de chirie neplătită şi inimile frânte ale proprietăreselor de vârste mijlocii, mănâncă în restaurante şi pleacă fără a plăti, precum şi o mulţime de alte mici fărădelegi.

Norocul îi surâde şi în privinţa licenţei, unde un student cu un nume aproape identic - Mihai Băiatu (în catalog tot Mih. Băiatu, ca şi Mihnea) ia examenul cu elogii, iar Mihnea trece în ochii părinţilor şi ai celor de-acasă drept un tânăr strălucit.

Una din gazdele sale îl place prea mult şi-l vrea drept ginere. Astfel studenta Veve (întârziată, ca şi el, fără niciun examen luat) devine viitoarea soţie, alături de care trăieşte o perioadă de timp, fără grija chiriei şi a hranei. Când decide să scape de această unire pe care a fost forţat să o accepte, îl introduce în peisaj pe un prieten al lui, cu care Veve, după cum presimţea Mihnea, îl va înşela. Reuşeşte astfel să scape din povestea care îl încurca destul de mult.

Cu toate acestea, tânărul crede în iubire şi-şi contruieşte un ideal dintr-o colegă pe care o tot vede pe la facultate. Nu se consideră demn de tânăra asistentă la filosofie şi amână tot mai mult momentul întâlnirii. Între timp încearcă să între în tainele filosofiei, pentru a avea ce discuta cu aceasta. Din păcate, cam de pe-aici se pierde din farmecul tânărului Băiatu. Şi se pierde şi din verosimilitate.

Finalul nu-l dezvălui, dar e trist. Parcă mi-aş fi dorit să se termine cu bine un astfel de roman care te amuză şi te face să-l citeşti, cu o curiozitate crescândă pentru întâmplările lui Mihnea Băiatu, pe care n-ai cum să nu-l simpatizezi, indiferent cât de prefăcut şi nepăsător e la un moment dat.