joi, 13 septembrie 2012

De ce îmi place că trăiesc în zilele noastre

 
E posibil să-mi fi plăcut şi să mă fi născut şi în viitor, nu sunt sigură, depinde cum evoluează lumea. Cert e că nu mi-aş fi dorit să trăiesc în trecut, în niciuna din perioadele de timp despre care am citit sau am învăţat ceva.


Râdeam mai demult, că mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada lui Rubens şi a lui Botticelli, când femeile cu forme generoase erau considerate idealul de frumuseţe. Dar hai să fim serioşi. N-aş fi vrut să trăiesc sub nicio formă într-o perioadă de timp în care părerea mea, ca femeie, să nu conteze de nicio culoare.
Să fiu doar fiică, soţie şi apoi mamă, să nu ies din cuvântul  bărbatului şi să văd drept scopul vieţii creşterea şi educarea copiilor.

Ce aş fi putut să fiu într-o astfel de perioadă nu chiar foarte îndepărată din trecut? Slujnică, ţărancă la câmp, spălătoreasă, guvernantă sau, dacă aş fi avut un extraordinar noroc (lucru pe care nu prea îl cred), m-aş fi născut într-o familie foarte bogată şi mi-aş fi irosit zilele făcând nimic.

Una dintre cele două extreme: ori să muncesc de-mi sar capacele, ori să stau degeaba. Cale de mijloc nu prea exista. Dar acum, la fel, cu puţin noroc, există. Poţi să munceşti, să ai şi o viaţă socială destul de activă, să şi călătoreşti, să ai şi o familie, să fii în posturi de conducere dacă eşti suficient de bună şi tot ce mai doreşti tu ca femeie şi ca om. Evident, nimeni nu zice că o să excelezi la toate, dar simpla posibilitatea de a putea alege cum să fie viaţa ta arată cât de mult a evoluat lumea în doar câteva sute de ani. 


Un comentariu:

  1. Si mie imi place ca traiesc aceste vremuri, desi uneori mi se pare ca lumea de azi e ca o jungla si nu mai e respectata nicio norma si niciun sistem de valori.
    Totusi, tot e mai bine decat sa fii supusa si sa nu ai niciun cuvant de spus :))

    RăspundețiȘtergere