Sunt ani buni de când am scris ultima scrisoare. Şi nu ma
refer la invitaţii la un eveniment sau ceva printat şi pus într-un plic. Ci la
o scrisoare de mână, la care trebuie să te gândeşti înainte de a scrie o frază,
pentru că nu poţi da backspace să ştergi atunci când ai greşit ceva şi nici nu
poţi tăia, că nah, se vede urât.
Prin liceu se
întâmpla, când m-am împrietenit într-o tabără de vară cu o fată din Reşiţa. Şi
am corespondat o vreme, ne scriam, ne trimiteam poze. Dar telefonul, mailul şi
facebook-ul au înlocuit mai apoi scrisorile noastre ticluite cu grijă. Încă le
mai păstrez pe undeva pe acasă pe cele pe care le-am primit, îmi sunt dragi.
Şi parcă mi-e dor
uneori să scriu de mână, caligrafic, să arcuiesc „S”-ul sau „C”-ul. Unde sunt
orele alea de română când scriam comentarii până mă durea mâna? Prin facultate
nu pot să zic că am mai scris cine ştie cât, când de multe ori primeam
tutoratele pe mail, iar cele mai multe examene erau grilă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu