A avut loc acum vreo 15 - 16 ani cred, la Casa de Cultură de la mine din oraş. Nu erau dese evenimentele la noi, mai o zi a oraşului, mai un spectacol pentru copii. Dar atunci ştiu că a fost mare lucru că vine teatrul la noi. Şi nu orice teatru cu orice actori, ci unul care îi are în distribuţie pe Ştefan Bănică junior şi pe Mitică Popescu.Aşa că a luat şi mama bilete. În ziua spectacolului (era o sâmbătă), am luat-o frumuşel pe mama de mânuţă (metaforic vorbind, nu ştiu dacă la vârsta aia o mai ţineam pe mama de mână când mergeam pe stradă, doar eram copil mare) şi am pornit cu ea şi cu sora mea spre spectacol. Mama cumpărase doar două bilete. Eu eram mică, puteam să stau lejer între ele. Zicea ea. Dar n-a fost deloc aşa, m-am fâţâit vreo două ore cât a durat spectacolul pentru că nu am putut să stau deloc bine, în timp ce priveam cu jind spre scaunele rămase libere în sală.
Nu mai ţin minte despre ce a fost spectacolul, ştiu că au fost doar patru-cinci actori, toţi cunoscuţi, dar eu nu i-am reţinut decât pe cei doi pe care i-am menţionat mai sus. Şi mi-a plăcut, cu toate că nu nu înţelegeam eu ce caută Ştefan Bănică junior ca şi actor, doar ştiam că e cântăreţ. Şi tot spectacolul am aşteptat ca piesa să se transforme într-un musical, să-l aud cântând. Evident că am aşteptat degeaba. :)))
După spectacol, normal că la ieşire lumea voia să ia autografe de la actori. Ne-am înghesuit şi eu şi sora mea la coada care era pentru Ştefan Bănică junior, fără prea multe şanse de izbândă. Dar atunci când a ieşit, din toată mulţimea aia (de fete), m-a luat de mână şi m-a tras lângă el, m-a întrebat cum mă cheamă, câţi ani am şi în ce clasă sunt, timp în care mi-a semnat hârtiuţa pe care o aveam şi mi-a zâmbit frumos. Pentru asta, am rămas cu o impresie bună despre el şi acum.
P.S.: Tind să cred că e chiar piesa a cărei imagine am pus-o în postare, ţin minte că era şi o Oana prin distribuţie şi că era o comedie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu