vineri, 10 august 2012

Disponibilitatea de a învăţa


Cred că una dintre cele mai importante caracteristici ale unui angajat, indiferent de domeniu, este disponibilitatea de a învăţa. Expresie întâlnită în cele mai multe CV-uri la capitolul puncte tari, reprezintă de fapt o însuşire esenţială atunci când agajezi un om într-o companie. Pentru că dacă acel om nu este dispus să înveţe, se limitează doar la zona lui de confort, doar la ceea ce ştie, doar la lucrurile cu care este obişnuit, atunci este imposibil să nu dea greş, mai devreme sau mai târziu.

După şcoală, facultate, eventual un master, cele mai multe persoane ajung în două puncte:
1. fie sunt încântaţi, eliberaţi, mulţumiţi că au scăpat de o corvoadă, de un lucru care le ocupa mult timp şi energie (De câte ori nu aţi auzit expresia: "M-am săturat de atâta şcoală!"? Recunosc, şi eu am folosit-o nu o dată),
2. fie sunt puţin confuzi ( "Şi acum ce urmează?" - ok, replica asta am spus-o/am gândit-o mult mai des decât pe prima). Acum nu mai au examene, proiecte, profi care să îi împingă de la spate sau care să aibă pretenţii de la ei.

Şi-n ambele cazuri persoanele rămân cu serviciul ca principala activitate (după lungul şi frustrantul proces de a găsi un loc de muncă). Unde intră în acţiune disponibilitatea de a învăţa. Şi nu mă refer doar la început, când eşti proaspăt angajat. Ci mai ales după cele câteva luni de acomodare, după ce te-ai deprins cu activităţile tale, ai intrat într-un fel de rutină plăcută, în care îţi aşezi geanta în acelaşi loc în fiecare dimineaţă, te îndrepţi către automatul de cafea, zâmbeşti şi-ţi saluţi colegii cu care te întâlneşti, eventual mai schimbi câteva vorbe, apoi îţi deschizi mailul de lucru şi vezi ce-i pe agendă în ziua respectivă.

Ca om de PR (în plin proces de învăţare), ştiu că este esenţial să fiu la curent cu ce se întâmplă în orice moment, să pot comunica rapid şi clar informaţia către cine trebuie, dar mai ales ştiu cât este de importantă o bună documentaţie şi o analiză responsabilă. Şi asta în doar ceva mai bine de două luni (bine, plus cei cinci de facultate în care am învăţat despre asta, dar acum a venit momentul să pun şi în practică).

Consider că nu am fost niciodată persoana care să se limiteze la fişa postului, nici aici şi nici la locurile de muncă pe care le-am mai avut. Fiecare zi acum reprezintă o nouă provocare, azi ce mai învăţ? Şi cel mai important, merg cu drag la serviciu, un sentiment plăcut aproape imposibil de descris.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu