joi, 9 februarie 2012

Vieţile pe care le-am trăit

Vine un moment în viaţă în care îţi dai seama că te-ai maturizat. Sau cel puţin aşa ar trebui. Şi deşi sunt undeva pe la sfertul vieţii (aşa îmi place să cred :D), am impresia că mi-am trăit vreo trei vieţi.



Copilăria

Ca ieri stăteam desculţă în nisip, mă jucam cu toţi câinii pe care îi vedeam şi mă rugam de mama cu lacrimi în ochi: "Te roooog, hai să-l păstrăm şi pe ăsta!!!". Mă dădeam în leagăn cu viteză şi niciodată nu ameţeam. :D Mă jucam toată ziua şi mă trezeam cel devreme la 10. Aşteptam cu nerăbdare fiecare episod din Sailor Moon sau Scooby Doo. Aveam prieteni doar băieţi şi nu-mi păsa că mă murdăream la cel mult 5 minute după ce mama îmi dădea hăinuţe curate. Eram o împiedicată, cădeam la tot pasul, m-am umplut de julituri până am învăţat să merg pe bicicletă şi credeam orbeşte tot ce zicea soră-mea, de la faptul că ea e o vrăjitoare care o să ma transforme în broască dacă nu fac ce zice ea la faptul că sunt cumpărată de la ţigani pe o sită de mălai.



Adolescenţa

Iubeam zilele de sâmbătă, când la ora 17.00 ne întâlneam toată gaşca în parcul nou şi mergeam la Evergreen. Stăteam cu orele de vorbă şi niciodată nu ne plictiseam şi puteam ieşi lejer cu 6 lei - banii de două sucuri. De-abia aşteptam ziua cuiva ca prilej să ne lase părinţii să rămânem la persoana respectivă peste noapte. În continuare avem prieteni băieţi, dar s-a produs şi neaşteptatul - m-am împrietenit cu fete. :D

Mă speriau orele de fizică în care mă rugam constant să nu mă asculte pe mine şi iubeam orele de engleză, de română sau de religie. Prietenii ştiu de ce. ;))



Maturitatea

Asta chiar m-a luat prin surprindere. Nu ştiu când am trecut de la studenta fără bani, care se ducea la sora ei să mănânce când avea frigiderul gol (să ne înţelegem, se întâmpla frecvent) la angajata care se trezeşte în fiecare dimineaţă să meargă la serviciu (mai nou în fiecare seară), care are responsabilităţi, care e frustrată, nervoasă, mereu obosită, fix ceea ce ziceam când eram copil şi o vedeam aşa pe mama că n-o să fiu niciodată.

Din vieţile trăite până acum... ultima îmi place cel mai puţin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu