Distanţa dintre Văleni şi Braşov este cu câţiva kilometri mai mică decât cea dintre Văleni şi Bucureşti. Cu toate astea, e prima oară când am reuşit să ajung în Braşov (a doua dacă punem la socoteala săptămâna petrecută în Poiană cu ocazia şcolii de leadership din 2009, dar atunci am stat doar sus în Poiana Braşov).
Aşa că am hotărât să rezolv problema, mai ales că aveam câteva persoane dragi de văzut prin oraş. M-a cazat Raluca, o bună prietenă de la facultate, pe care nu o mai văzusem de mai bine de un an. Tot ea mi-a fost şi ghid turistic. Am vizitat Biserica Neagră, unul părculeţ (incomparabil mai mic faţă de cele din Bucureşti), primăria şi tot ce înseamnă centrul. Bineînţeles că nu am pierdut ocazia de a lua câteva prostioare care să-mi amintească de oraş. Am şi primit câteva care să-mi amintească de Raluca. De parcă aş vrea să o uit.: P
Ne-am oprit la una din terasele din centrul vechi. Foştii mei colegi de clasă din liceu nu s-au lăsat prea mult aşteptaţi, aşa că am avut parte de o zi de sâmbătă frumoasă, alături de prieteni buni, în care am povestit o groază, nu am bârfit, aşa cum am fost acuzate la un moment dat. : )))
Serile au fost şi ele foarte plăcute, mai ales cea de vineri, care ne-a prins până pe la 3-4 dimineaţa povestind, iar eu şi Raluca încă mai aveam ce ne spune. Deh, aşa se întâmplă când te vezi din Paşte-n Crăciun.
Evident că weekend-ul a trecut mult prea repede şi a trebuit să mă întorc în Bucureşti. Mă bătea la un moment dat gândul să mă mut în Braşov (aşa, cu forţa :D), dar am decis că ar fi mai bine să mai merg de câteva ori pe acolo înainte de a lua vreo decizie. : )))
Dacă vă interesează, iată şi cealaltă variantă a povestirii aici
.
Comentarii
Trimiteți un comentariu