Vara in Costinesti

Stau de cateva zile bune si ma intreb ce anume sa scriu pe blog. L-am neglijat, stiu. Mereu fac asa, mai ales atunci cand imi propun sa n-o fac.
Din mai de la ultima postare si pana acum a trecut o mica vesnicie. Timp in care lucrurile se schimba. Ar fi mult sa descriu toata perioada, ma voi rezuma doar la mare, e cea mai recenta amintire.

Am fost din nou in Costinesti. Al treilea an. Despre experientele dintr-un an anterior am zis cate ceva aici.
Ma simt ca un pictor in fata panzei albe. Trebuie sa ma gandesc serios cu ce culoare voi incepe, ce ton sa dau povestirii si ce anume vreau sa surprind.

A fost… frumos si scurt. Ca un vis. Ca vara. Ca viata. Am ramas cu nostalgia ca s-a terminat. Nu prea am stiut clar diferenta intre zi si noapte, acolo e agitatie tot timpul. Scenele filmului pe care l-am trait se suprapun in mintea mea. Stiu ca am dansat mult, m-am plimbat, am stat pe plaja si am numarat bobitele de nisip caldut, am vazut cum se trezea soarele din mare, am simtit vantul ce-mi canta in ritmul verii, am ras pana cand mi-au dat lacrimile, am primit afectiune cat sa-mi ajunga un an intreg (anumite persoane stiu despre ce vorbesc, corect? : )) ), am vorbit mult si despre orice, m-am bronzat, m-am intalnit cu un prieten drag (unul singur, dar bun), am trait momentul.


Daca si voi ati ramas cu o usoara nostalgie, cu gandul la mare, cu gandul la o evadare, atunci mi-am indeplinit scopul. : )

Comentarii