miercuri, 4 mai 2011

Soacră de Bucureşti . Aşa, ca principiu.


Am citit mai demult pe blogul cuiva că de când şi-a luat maşina nu i se mai întâmplă chestii de povestit, la fel cum i se întâmpla când mergea cu RATB-ul.
Eu folosesc frecvent autobuzul, tramvaiul şi metroul, n-am ce face. La fel şi multe alte personaje pitoreşti de pe la noi. Deunăzi, o tanti trecuta bine de 60 de ani, dar cu un par vopsit de un negru izbitor, a început să se plângă de nora ei. Persoana de lângă ea arunca din când în când un compătimitor „Ooooh” sau „Aaah”. Se pare că acestea erau motive suficiente pentru ca soacra să continue furioasă cu nemulţumirile ei, cu o voce suficient de puternică încât să fie auzită până în cel mai îndepartat colţisor al tramvaiului.
Drumul de la Piaţa Hurmuzachi până la Eroilor nu mi s-a părut niciodată mai lung. Frustrarea principală a femeii era faptul că nora lucrează de noapte şi doarme toată ziua. Astfel nu se văd mai deloc, deşi locuiesc în acelaşi apartament cu două camere din Capitală. O altă problemă era faptul că fiul ei se înţelege bine cu soţia, astfel mama soacră nu e crezută în frustrarile ei.
Cel mai important i se părea acesteia faptul că ea spală, calcă şi găteşte, în timp ce nora face doar curăţenie. La această replică, a fost întrebată cu un ton mirat de vecina de scaun: „Cum?? Spălaţi de mână??” Răspunsul a venit firesc: „Ah, nu, avem maşină de spălat. Dar aşa, ca principiu”.

5 comentarii:

  1. Hi hi... plină-i ograda RATB-ului...

    RăspundețiȘtergere
  2. eee...doar in Bucuresti crezi ca sunt soacrele asa?

    RăspundețiȘtergere
  3. O soacra respectabila,un om cu principii.Greu mai gasesti asa ceva in ziua de azi :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Adelin - There's more where that came from. Asteapta-te si la alte povestiri din RATB. :))
    @ophelia - Eh, normal ca nu, dar pe asta am gasit-o eu acum. ;))
    @boscodina - Intr-adevar, greu de gasit. :))

    RăspundețiȘtergere