Sex and the city

Tocmai am terminat de văzut toate cele şase sezoane din „Totul despre sex”, după care am (re)văzut şi filmul. Cred că în mare ştiţi despre ce e vorba: patru femei cu cariere de succes nu au aşa mult noroc în dragoste. Pe parcursul a vreo şase ani le urmărim cum intră şi ies din relaţii, cum suferă sau fac pe alţii să sufere, cum se ceartă şi se împacă, dar mai ales vedem cum prietenia lor e mereu pe primul loc, iar bărbaţii din viaţa lor învaţă să accepte asta.
De-a lungul serialului mi s-a pus de câteva ori întrebarea: „Dar tu ce înveţi din serialul ăsta?” Ar fi greu să spun că am învăţat ceva, dar nu mi s-a părut în nicio clipă o pierdere de timp. În definitiv, se pare că femeile sunt împărţite în două mari categorii: cele care de mici visează la Făt-Frumos şi cele care nu mai cred în basme. Bineînţeles, şi pe aici există nişte dificultăţi, tocmai cele care nu cred în basme ajung să se lase furate de iluzii, iar cele care cred au foarte mari dificultăţi în a-l găsi pe „the one”. În plus, dragostea e posibilă la orice vârstă, iar modul în care fată de 20 de ani gândeşte şi se poartă într-o relaţie este aproape identic cu cel al unei femei de peste 35 de ani. E trist totuşi să cred că în 15-20 de ani nu voi învăţă nimic în materie de relaţii.
Dar e doar un film, nu? : ))