joi, 8 aprilie 2010

Copilăria mea, copilăria lor...


Mă gândesc uneori la cum eram eu când eram copil. În afară de faptul că eram o împiedicată (spre disperarea mamei) şi că puneam întrebări tot timpul (spre disperarea surorii mele :D ), eu cred că am fost un copil cuminte.
Mi-am amintit că am auzit de curând, când am fost în Carrefour, o fetiţă spunându-le părinţilor: „La mine nu vă gândiţi deloc...Măcar o jucărie, una mică...”
În plus, văd frecvent copii răsfăţaţi, care ţipă şi fac urât dacă părinţii nu le fac poftele. Spre deosebire de ei, fetiţa de mai sus e de lăudat, avea un discurs persuasiv, nu se manifesta prin plânsete şi gălăgie.
Când eram eu mică şi ieşeam sâmbăta în oraş cu părinţii la piaţă (sâmbăta e la Văleni ziua de piaţă), mama îmi făcea instructajul de acasă: „Oana, să ştii că nu avem bani. Să nu ne ceri nimic, că nu avem bani să îţi luăm”. Nu înţelegeam niciodată de ce însă ne opream la dozatorul de îngheţată şi îmi cumpăra mereu, de multe ori fără ca măcar să vreau. Mulţi ani mai târziu mi-a zis că îi era milă de mine, cum să nu îmi ia nimic? Îmi ţinea discursul preventiv, ca să nu îi cer ceva scump, dar că o îngheţată îşi permitea şi ea să îmi ia. Ce-i drept, nu ţin minte să fi vrut vreodată ceva scump, aşa cum se temea ea...
„Pe vremea mea...” parcă erau mai cuminţi copiii. Cel puţin aşa ţin eu minte.

3 comentarii:

  1. Ai dreptate, erau mai cuminti copiii si se multumeau cu mai putin. Astazi parca nu-i mai impresioneaza nimic.
    Desi nu au trecut multi ani de cand erai tu mica:)lucrurile s-au scimbat radical, copiii fiind din ce in ce mai pretentiosi.
    Dragut postul tau...

    RăspundețiȘtergere
  2. Fraza pe care o bagă toţi părinţii din ziua de azi, care atunci erau copii, e una şi aceeaşi: Vreau să-i ofer copilului meu ceea ce n-am avut eu. De aici, un copil ce ajunge să fie răsfăţat, râzgâiat şi caruia i se fac toate poftele. De aici, copiii din ziua de azi, rezultaţi din copiii din ziua de ieri. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi povestea o prietena care a lucrat ca baby-sitter in Anglia ca, la un moment dat, s-a apucat sa se joace cu un balon cu cei doi copii de care avea grija si ca s-au distrat de minune, de au venit parintii pe furis, sa vada de ce rad cu atata pofta cei mici. Desi aveau foarte multe jucarii si de toate felurile, ei s-au bucurat mai mult de balon, fiindca erau bagati in seama de cineva. Eu nu cred ca cei mici sunt vinovati de transformarea asta, ci adultii...

    RăspundețiȘtergere