“Sunt foarte fericită.”


Hai să luăm un caz ipotetic. Nu, nu despre mine e vorba. : D
Să presupunem că cineva e mare fan Marin Preda. Dar maaare, nu glumă. Cineva care la modul obsesiv i-a citit aproape toată opera: „Întâlnirea din pământuri”, „Risipitorii”, „Delirul”, „Intrusul”, „Moromeţii I”, „Moromeţii II”, „Marele singuratic”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Viaţa ca o pradă”. Unele dintre ele chiar de mai multe ori.
Şi să presupunem că această persoană (fictivă, subliniez), are o mică frustrare legată de faptul că mai există o carte, o culegere de eseuri, numită „Imposibila întoarcere” pe care nu a citit-o. Şi pe care ar vrea să o citească dacă ar avea ocazia, pentru a termina astfel opera începută cu mulţi ani în urmă.
Să mai presupunem că o altă persoană a aflat de această mică dorinţă şi că la câteva zile după aceea a făcut primei persoane cadou un exemplar din „Imposibila întoarcere”.
Concluzia persoanei fictive: „Sunt foarte fericită”.

Comentarii

Trimiteți un comentariu