Cerşetori de flori şi câini comozi


Din categoria doar în România se poate întâmpla, ieri am văzut un câine coborând in RATB. Mi se părea mie că mirosul care ieşea din autobuz era ceva mai puternic decât mă aşteptam şi că figurile oamenilor erau ceva mai crispate, dar de-abia când patrupedul şi-a continuat nestingherit drumul mi-am dat seama care a fost cauza. Mă îndoiesc că avea bilet, dar cel mai mult mi-ar fi plăcut să văd cum l-ar fi amendat controlorii. :D

Iar ultima replică în materie de cerşetorie nu mai e “Dă-mi şi mie un leu” , ci “Dă-mi şi mie o floare” . Cel puţin asta am păţit eu şi Dyna în seara asta, când un copil de vreo 6 ani s-a ţinut mult timp după noi şi ne-a cerut insistent bucheţelele de flori pe care le aveam.
Redau dialogul, mai mult sau mai puţin exact:
- Daţi-mi şi mie o floare.
- Pleacă de aici. Nu se mai cer bani?
- Nuuu. Daţi-mi şi mie o floare ca să vă dea Dumnezeu sănătate.
- Şi dacă nu-ţi dăm?
- Să nu vă dea.

După alte câteva încercări nereuşite, copilul s-a lăsat păgubaş, nu înainte de a-şi arăta nemulţumirea:
- Sunteţi calice. Sper să nu vă dea Dumnezeu nimic!

Comentarii

  1. Eu am patit sa mi se ceara floricele (de porumb) si cum mi s-a facut mila, am luat cateva din punguta, sa le dau, clipa in care mi-au fost smulse toate si am ramas cu buza "necalica" umflata...
    Cat despre catei, ii ador pe cei care traverseaza strada pe zebra! :)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu