Ca mersul pe bicicleta

Urasc expresia asta. De fiecare data cand o foloseste cineva pentru a ma convinge cat de usor e un lucru sfarseste prin a ma convinge de contrariu. De ce? Pentru ca eu nu mai stiu sa merg pe bicicleta. De fapt, habar nu am daca mai stiu sau nu, pentru ca imi e teama sa incerc.
Si mi-e teama in general de orice activitate care te poate face sa-ti rupi vreo mana, vreun picior, gen patinatul, mersul cu rolele, datul cu schiurile.
Una era sa merg pe micul meu Pegas cand aveam 5-6 ani, alta e sa ma apuc acum de cine stie ce sport.
Cu toate astea, as vrea sa invat sa patinez. Asa, cat sa nu cad la fiecare miscare. : )) Poate o sa-mi fac candva (preferabil curand) curajul sa incerc. Daca nu o sa fie o experienta asa rea, o sa o povestesc. Probabil o sa o povestesc si daca e rea. : ))

Comentarii

  1. Buna, surioara!!!
    Uneori, teama de esec ne face sa nu gustam din clipele minunate ale fericirii.. ;):P deci...

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci ar trebui sa ma gandesc mai mult la fericirea de dupa, nu la teama de dinainte,nu? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. mersul pe bicicleta chiar nu se uita oana...e imposibil..am citit undeva un studiu in care o persoana suferinda de amnezie...care btw nu mai stia nici sa vorbeasca asa cum trebuie... unul din primele lucruri pe care le-a facut a fost sa mearga pe bicicleta... so...expresia asta "are spate" :P
    un nene din trecut

    RăspundețiȘtergere
  4. hey! eu am invatat sa mer pe bicicleta la 23 de ani si pe patine la 24 deci...se poate! si e foarte misto. so, curaj! ps-ne-am intalnit prin 2009 la iswint timisoara :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulumesc pentru comentarii. :)
    A fost foarte frumos la Timisoara, mie mi'a placut mult. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu