România, dom'le...

Este uimitor cum autorităţile( în general ) şi persoanele(în special) se sustrag de la răspundere şi aruncă răspunderea unii pe umerii altora.
Am fost azi la A.N.P.D.C. (Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor) pentru a afla ce se întâmplă cu tinerii care au probleme şi încearcă să îşi facă rău, să se mutileze, să se sinucidă ( don't ask, o temă :). Din prag ne-am lovit de răspunsul: "Noi nu ne ocupăm de cazuri particulare. Ne pare rău, nu vă putem ajuta. Poate doar să vă îndreptăm spre altă direcţie.
Bun, mergem mai departe, la Poliţie, unde după ironiile (vulgare) ale unui poliţist am intrat în secţie. Aici, persoana care lucra la Relaţii cu publicul ne-a pus să formăm un număr de interior şi să vorbim cu secretariatul, că e de competenţa lor. Secretara, evident, nu a ajutat la nimic: "Nu vă putem oferi aceste informaţii, sunt clasificate" (Voiam să aflăm nişte date statistice despre cazurile de sinucidere în rândul adolescenţilor. De ce naiba mai sunt statistice?!?). Colac peste pupăză, tipul de la Relaţii cu publicul ne spune după: "Eram sigur că n-o să aflaţi nimic, dar n-am vrut să ziceţi că e vina mea, că n-am vrut să vă spun". :
O să trimit un mail să aflu răspunsul la acestă întrebare. Şi o să aştept frumuşel perioada aia de 30 de zile în care sunt obligaţi să-mi răspundă (chiar dacă nu mai îmi foloseşte la nimic atunci). Nu de alta, doar să mă simt eu mai bine.
România, dom'le! Punct( sau semnul exclamării :)) ).

Comentarii

Trimiteți un comentariu