Eu şi prietenele mele

Urmează cel mai lung post pe care l-am scris până acum, aşa că înarmaţi-vă cu ceva răbdare. :)
Ce m-aş face fără fete? Cui să povesteşti când te enervează un prof, un nesimţit în autobuz, când te desparţi de prieten? Lor, evident. Şi pentru că 1 martie, 8 martie, ziua de naştere, onomastica etc nu sunt suficiente ca să le arăt cât ţin la ele, hotcity.ro şi Redd’s îmi mai dau o ocazie.

Sis – i se pare firesc ca cea mai bună prietenă să-ţi fie în primul rând sora. Şi are dreptate. O ador pentru că mă enervează, pentru că mă disperă uneori, pentru că nu e atât de rea precum se crede. Pentru că mă ceartă dacă nu învăţ, pentru că mă ia la ştrand când trebuie să învăţ, pentru că nu mă lasă niciodată să mă cred deşteaptă, dar se laudă cu mine. Pentru că ţipă la mine să nu las mizerie la ea acasă, pentru că se bucură când primeşte o floare, pentru că speră să câştige la concursuri. Pentru că este un copil şi pentru că la ea averea se măsoară în haine şi în cărţi. :D

Dyna – nu cred că m-am mai certat cu nimeni atât de mult cât m-am certat cu ea. Dar ştiţi doar, împăcările sunt dulci. :)) Ţin la ea pentru că e o dudă, nu e bicicletă, se ceartă cu toată lumea, e mai puternică decât crede şi pentru că atunci când e acasă cere tuturor telefonul ca să mă sune. Pentru că suferă de sindromul “Doar mie mi se putea întâmpla” şi are dreptate, pentru că mama mea e mama MEA şi mama ei e şi mama mea, pentru că poate să plângă la comandă şi pentru că multă lume o vede o scorpie.

Roxana – am fost vecine şi ne ştim dintotdeauna. La ea ţin pentru că indiferent cât de multe probleme ar avea, cumva le face faţă. Pentru că nu i-a fost teamă să pornească din nou de la zero, într-o altă ţară, fără nimeni să o ajute. Pentru că ştie să facă haz de necaz, pentru că e totuşi naivă şi pentru că speră să găsească dragostea adevărată.

Fetele de la facultate

Coryna - e “iubita” mea, cu ea sunt în stare să vorbesc la telefon o oră despre orice în afară de examene ( când de fapt o sun/ mă sună să vorbim despre vreo temă/ vreun examen). Ţin la ea pentru că azi îi place de un tip, mâine îi trece, pentru că nu prea ştie ce vrea, dar ştie ce nu vrea, pentru că e dulce şi pentru că nu ştie să gătească deloc.

Anca – singura persoană care nu a lipsit de la niciun curs anul ăsta. I-am zis că îi facem diplomă! Şi că ne îmbătăm de ziua ei! Nu mă satur niciodată de vorbit cu ea şi îmi place la nebunie umorul ei. Şi ea vrea să pară mai rea decât e de fapt. ;))

Raluca – Excepţia care confimă regula că relaţiile la distanţă nu funcţionează. Chiar dacă ea o să ne părăsească pentru Braşov după facultate, avem la cine veni în vizită, nu? :P Vorbeam mult despre relaţiile noastre, ne povesteam tot felul de nimicuri.
Pare ea fată liniştită, dar şi când o calci pe bătături...fereşte-te!

Fetele din liceu ( şi nu numai )

Angela – “Don’şoara” mă “obliga” să-mi fac temele la mate şi fizică în liceu şi am stat în bancă o mică veşmicie (3 ani). Ţin la ea pentru că e fată deşteaptă, ştie să dea sfaturi bune, a fost singura care m-a sfătuit să fiu fată bună într-o situaţie în care toată lumea îmi zicea că e normal să fiu rea. Mai mereu am trecut amandouă prin aceleaşi lucruri aproape simultan şi întotdeauna avem ceva de povestit.

Roxana – cu toate că ne-a părăsit pentru Braşov, noi tot o iubim. Atâta doar că o vedem rar. :( Şi vorbim tot destul de rar. Dar şi când vorbim... Fată inteligentă, ambiţioasă şi cu spirit organizatoric, e o prietenă de păstrat. Dar lasă că vine vacanţa şi ne săturăm una de alta. :D

Ramonişca a fost întotdeauna pe aproape, încă de la grădiniţă şi până la sfârşitul liceului. Am sunat-o acum ceva vreme să-mi spună care e formula chimică a oţetului (CH3COOH :D ), că nu mai ţineam minte. Nu mă întrebaţi de ce voiam să ştiu asta. ;)) Imi e foarte dor şi de Ileana şi Ralina, pe care nu le-am mai văzut de o veşnicie.

Bianca e într-o categorie specială. Ea mi-a fost cea mai bună prietenă de când m-am născut şi până în clasa a noua inclusiv. Ei îi sta bine şi blondă, şi brunetă şi are nişte ochi superbi. Când ne întâlnim vorbim de parcă ne-am despărţit acum 5 minute şi ştiu că aş putea conta pe ea în caz de nevoie.

Fetele de la cămin

Adriana, Alina şi Ioana mi-au făcut primul an de studenţie în cămin unul foarte frumos.

Pe Adriana am luat-o cu mine când m-am plimbat pe la toate grădiniţele din sectorul 5. Îi plac copiii şi are nişte nepoţei frumoşi foc!
Alina e cam bolnăvioară acum, aşa că îi urez însănătoşire grabnică. Şi îi cer scuze încă o dată că am uitat să o sun de ziua ei...
Ioana a fost mereu cea serioasă dintre noi, dar şi când ne făcea să râdem... O să plece cu Erasmus anul viitor şi ne-a promis că o să ne aducă ceva frumos de acolo.

Trimit leapsa catre Dyna, Anca , Laura, Andrada si cine mai vrea sa o preia.


P.S. : Chiar dacă nu e un post despre băieţi, trebuie să menţionez că nu mă simt bine dacă trece o zi şi nu ştiu nimic măcar de unul din cei trei băieţi importanţi din viaţa mea: cele două stresuri şi fraţiorul meu. Promit că o să scriu un post şi despre voi.